But in the end it doesn't even matter

In acea zi se simtea destul de plictisit, si foarte obosit. Nici nu mai stia ce avea de facut, i se parea totul foarte monoton, iar el ura asta.
Se indrepta spre o cafenea, caci trebuia sa se intalneasca cu nu-stiu-cine, si se aseza la una dintre ultimele mese de langa fereastra. Isi puse bratele pe masa, inspirand adanc plictisit. Astepta sa vina o chelnerita, si comanda o simpla cafea. Si asa era cu jumatate de ora inainte de acea intalnire cu 'acea persoana', deci n-avea altceva de facut decat sa piarda timpul la maxim.
Intre timp se uita prin jur, nu era foarte multa lume, perfect pentru el.

Nu se angajase de mult, era prima lui zi şi se ruga să iasă totul ca la carte. Şi-a aranjat uniforma a luat un meniu şi s-a dus la o masă de la fereastră.
Ghinion. Chiar dacă dorea să iasă totul bine era destul de împiedicat şi uituc : nu îşi legase şireturile aşa că a căzut exact lângă masa unui băiat. A avut noroc că nu s-a lovit cu capul de masă. S-a ridicat , era roşu tot.
Scuzati-mă... a spus încet, timid şi ruşinat de situaţie, mai ales că-şi rupsese şi cămaşa.